Trup veştejit îmbrăţişat de un suflet mereu tânăr

Anii noştri trec aşa cum nu ne-am fi gândit vreodată. Când suntem în floarea vârstei nu avem nicio grijă, părinţii ne asigură traiul şi problemele vieţii par atât de departe. După aceea creştem, ne maturizăm şi întâmpinăm greutăţi. Greutăţile ne pot doborî sau din contră, ne pot face mai puternici. Noi suntem încă în stadiul de transformare, mai avem puţin şi ne putem numi adulţi.

Dar, voi, cei cu părul încărunţit de ani, aţi trecut prin toate aceste faze. Încercările nu v-au slăbit, ci v-au dat mai mult avânt, aţi luptat mai energic pentru Cer. Noi, cei tineri, vedem în voi adevărate exemple. Dumnezeu ne învaţă multe lecţii prin intermediul vostru. De la voi am învăţat ce înseamnă să îţi pleci genunchii când eşti doborât, ce înseamnă să plângi cu cel ce suferă şi ce presupune o relaţie adevărată cu Dumnezeu. Ne-aţi îndrumat paşii către veşnicie prin pasiunea cu care vorbeaţi despre Isus. Mereu aţi ridicat mâini curate şi aţi cântat cu inimile atunci când glasul nu vă mai ajuta. În ispite aţi dat dovadă de tărie, întorcând spatele tuturor lucrurilor ce nu-i erau plăcute lui Dumnezeu. Când cineva vă batjocorea, aţi plecat smeriţi capul şi v-aţi întors obrazul oridecâte ori era nevoie. Apreciem enorm că ne-aţi învăţat cum trebuie să umblăm, că ne-aţi oferit o lecţie de viaţă.

Vreau să vă spun că rugăciunile voastre ne ţin în picioare. Când vă rugaţi Cerul se face una cu pământul, sunteţi atât de puternici încât ţineţi biserica pe mâinile voastre înălţate. Fără sprijinul vostru poate ne-am clătina, însă rugăciunile fierbinţi însoţite de Duhul Sfânt ne conduc încet, dar sigur, spre Ierusalimul ceresc.

Voi, cei cu părul nins de viaţă, cu genunchii juliţi de atâta plecăciune, cu ochii roşii de atâtea lacrimi şi cu mâinile crăpate de atâta dăruirea... Voi, fraţi în vârstă sunteţi EROII noştri. Voi sunteţi EROI ai Cerului!