Cu suflet, ţie, România!

Te-ai ridicat din cenuşă, de sub picioarele migratorilor şi ţi-ai îndreptat spatele asemenea unui viteaz. Demult ţi-ai adunat braţele şi te-ai făcut una cu ele. Acum eşti un mândru trunchi cu o coroană impunătoare. Acum eşti locul în care noi ne vărsăm lacrimile şi-n care ne adăpostim zâmbetele. Oh, Românie eşti cutia noastră cu aspiraţii, eşti sertarul nostru cu poveşti de dragoste, eşti cutia poştală prin care ne trimitem rugăciunile spre cer. Ai strâns în tine vieţi întregi, ai auzit cum se dezbină familiile, ai asurzit de la strigătele de durere ale copiilor şi ţi-ai scos ochii ca să nu mai vezi trupuri învelite în pământ.

Dar astăzi, ţară cu istorie grea, eşti sărbătorită. Ne ridicăm toţi şi-ţi înălţăm laude că ţi-ai sacrificat pământul şi ne-ai primit în tine. Astăzi ai renăscut din apele anilor şi te îmbraci precum o mireasă în zi de sărbătoare. Zâmbeşti trist când vezi câte cufere cu ani ai adunat la subsol şi plângi cu lacrimi mari că astăzi ţi-au mai adăugat sau luat încă unul. Eşti atât de puternică încât ai primit cu fruntea sus toate gloanţele, ai îngenuncheat când comuniştii au dat peste tine şi-ai spus "Eu vreau un Dumnezeu!". Te-au acoperit lipsurile şi te-au înfometat războaiele, dar alături de oamenii tăi ai învins. Ai făcut faţă fiecărei prăbuşiri, ca în final să poţi spune "În mine s-au deschis biserici şi-acum toţi ai mei îi cântă imnuri Regelui ce conduce România din castelul Cerului". 

Românie prin glasu-ţi de ţărână şi ochii de tristeţe, ne-ai cântat zilnic imnul biruinţei. Ne-ai spus mereu "Deşteaptă-te", dar am amânat spunând "Încă puţin". Astăzi ne-am trezit cu mâinile pătate de recunoştinţă, cu inimile dedicate tricolorului nostru. Tresărim şi-ţi spunem "Mulţumesc că ai lăsat să se nască Dumnezeu în tine şi că Cerul ţi-e atât pernă cât şi pătură". Să trăieşti de azi şi până la veşnicie, a noastră Românie. Te salutăm din inima şi plin de adevăr cu "La mulţi ani!".