Promovezi copii, dar visezi originale

Îţi sună alarma, apeşi ameţit pe amânare şi continui să dormi. Somnul nu-ţi mai e la fel de liniştit, te răsuceşti în pat, dar într-un final decizi să te ridici. Buimac, apeşi clanţa de la baie, porneşti apa şi-ţi înmoi mâinile. Te stropeşti puţin pe faţă, iar prospul aspru pare a-ţi vătăma tenul.Totul pare ridicol de normal până aici.

Apoi ridici ochii şi-ţi priveşti reflecţia în oglindă. Nici o reacţie, nici măcar pupila nu pare a se contracta sau a se mări, încerci să zâmbeşti dar parcă oglinda-şi bate joc de tine şi colţurile buzelor se lasă şi mai tare. Încreţeşti fruntea şi ridurile par mai adânci decât erau ieri, înstrâmbi din nas şi rămâi surprins de hidoşenia ce ţi s-a pus în faţă. În creierul tău o întrebare se descoperă: "Oare am uitat cum arăt, sau trăiesc într-un corp dominat de o dublă personalitate?"

Să-ţi spun eu cum stă treaba. Nu ai uitat cum arăţi şi nici nu suferi de dublă personalitate. Eşti doar chituit. Eşti un robot, un trup cu carne, dar mecanic. Eşti ten uscat cu implant de marionetă, eşti bucăţi de plastic lipite cu super glue. Acesta nu eşti tu. Unde te-ai irosit? Pe care drum te-ai uitat pe tine şi te-ai îmbrăcat în straiele lumii?

Coatele-ţi sunt julite, genunchii zdrobiţi pentru că vrei din răsputeri să fi în top cu moda, să te potriveşti cu sablonul deformat al societăţii. Cauţi să îţi pui tone de fond de ten crezând că aşa maschezi apariţia unui coş. Poţi să-ţi ungi faţa şi cu smoală dacă vrei, dar inima ta nu va deveni mai bună. Te îmbrânceşti ca să prinzi locurile din faţă, dar uiţi să alergi cu râvnă către Cer. Poţi să dobori oamenii din jurul tău, dar în zadar dacă nu ai învăţat să ucizi duhuri necurate. Te-ai plafonat şi îţi dai seama că eşti clona tuturor, eşti umbra unei lumi. Ai devenit un xerox, o semnătură falsificată, o bancnotă imposibil de folosit.

Universul nu-ţi aparţine, nu joci în viaţă ci viaţă joci. Uiţi de tine şi devi o cioară, ai avut un Dumnezeu şi acum ai un idol pe braţe, pe picioare, pe viaţă. Dumnezeul care trebuia să-ţi ofere unicitate, e acum unicul familiar şi mult prea demodat pentru mondeni. Mentorul tău e acum o filă dintr-o carte uzată şi o urmă lăsată în urma îngopării unei rugăciuni. Acum nu mai ai vise pe geamuri, acum ai cioburi de vise. Nu mai ai Creator, ai doar incubator şi electricitate. Făuritor de gânduri măreţe nu mai ai căci L-ai uitat şi L-ai schimbat cu dorinţa de a fi pe plac tuturor.

E timpul tău, e timpul ca masca ta să se sfărâme. Vreau ca tu să străluceşti. Ştiu că vei reuşi fiindcă întotdeauna originalele divine rămân pentru vecie. Trăieşte-ţi originalitate şi uită copia. Visează Albastrul şi îneacă noroiul. Azi umbra copiei tale se-afundă vertiginos în cutia eşecurilor, iar trupul originalului tău zboară mândru în universul reuşitei.