Adevăr colorat de machiaje

În fiecare dimineaţă ne gândim la ce anume vrem să realizăm în ziua respectivă. Mereu ne propunem lucruri ca: să fiu mai bun, mai înţelegător, să reuşesc să termin toate treburile în timp record. Nici măcar o singură dată nu ne dorim să realizăm un lucru negativ precum: să bârfim, să fim indiferenţi sau să minţim. Totuşi, zilele noastre nu mai ştiu cum e să fie pline de Duh Sfânt şi de roadele acestuia. Chiar trupurile şi sufletele noastre s-au obişnuit să simtă cum păcatul le mănâncă pe dinăuntru.


Am încetat să ne mai analizăm faptele şi vorbele. Am început să ne ucidem prin cuvinte şi să ne dărâmăm din priviri. Când ne întreabă cineva dacă am fost într-un loc anume, noi răspundem senini "Eu, acolo? În niciun caz!" Mascăm adevărul printr-o minciună pentru că ne e frică de etichete. Când pastorul te ia la rost şi doreşte să afle de ce nu ai mai venit la biserică, tu rămâi rece, răspunzând "Ştiţi, nu mi-a permis timpul ! " . Când cineva îţi cere părerea şi spune "Îmi vine bine haina aceasta ? Îmi stă bine părul ? ", tu răspunzi mecanic "Bineînţeles. Areţi fantastic ! " Cât la sută din ceea ce ai spus ai şi crezut ? Mai bine spune adevărul, decât să ai gânduri nepotrivite despre ceilalţi. Mai bine accepţi că pe moment adevărul doare, decât să trăieşi o viaţă mustrat de minciuna ta. Luăm lucrurile cu atâta uşurinţă, nepăsându-ne că prin tot ceea ce facem ne pătăm conştiinţa. O conştiinţă pătată şi o haină cerească murdărită, nu au fost niciodată uşor de privit.


Minciuna ucide, lipsa de adevăr dezbină biserici şi destramă prietenii. O relaţie bazată pe jumătăţi de adevăr, nu are continuitate, e sortită eşecului. Minciuna pentru Dumnezeu e o urâciune, nesinceritate ne face să fim mai puţin plăcuţi înaintea Mirelui. Vrem să le facem oamenilor pe plac sau vrem să trăim o veşnicie cu Atotputernicul ? Ce-ţi poate oferi un om, o stare de bine trecătoare şi un zâmbet care se învecheşte ? Domnul nostru, îţi poate oferi o veşnicie pe străzile pictate-n aur şi-un duh curăţit de orice rană veche.


Haideţi să nu mai fardăm adevărul, să nu mai folosim minciuna pe post de armă. Să ne recunoaştem vina şi să ne asumăm responsabilitatea pentru fiecare greşeală comisă. Harul lui e prea bogat încât să n-aibă iertare pentru toţi. Braţele lui sunt prea mari încât să nu ne poată îmbrăţişa pe fiecare-n parte. Astăzi e momentul să nu te mai minţi, e momentul să ştii că a ta credinţă poate muta munţii. Astăzi e ziua în care recunoaşterea schimbă inima ! Cruce oferă pacea şi mustră blând spre îndreptare.


Mâine nu-mi aparţine, aşa că, de azi mă schimb. Tu ce faci ? Iei hotărâri noi sau mai amâni ?