Te iubesc, dar nu pe tine!

Merge agale pe drum şi se întâlneşte cu o prietenă care seamănă destul de bine cu EA. Aceeaşi culoare de par, aproape aceeaşi ochi ce se aseamana cu alunele de padure, zâmbetul puţin mai lipsit de strălucire. Nimeni nu o poate egala în ce priveşte zâmbetul, e cea mai strălucitoare. Când intră în cameră aduce soarele cu ea, aduce luna, aduce stelele. EA aduce totul, fiindcă ea e totul.

La un moment dat, din vorbă în vorbă el ajunge să-şi privească mult prea intens amica. O priveşte în ochi, dar se gândeşte la EA. Se gândeşte la momentele excepţionale pe care le-au avut, l-a iubirea pe care i-o poarta. Se agaţa de ea cu o privire atât de tandră şi de caldă încât amica sfârşeşte prin a spune:

- Mai mult ca sigur tu eşti îndrăgostit de mine!

Se panichează, se uită în toate părţile şi nu ştie ce să răspundă.

E prea ciudat să iubeşti pe cineva şi să-i faci pe alţii să creadă că ei sunt cei iubiţi.