Târziu... dar poate devreme

Înțelegi ce-nseamnă să te saturi de nervi?

Ști cum e să ți se spună ceva și după un timp să afli că totul a fost o minciună gogonată?
Cum te simți când ți se-aruncă aprecieri cu de-a sila?
Cum e când îți zâmbește frumos și pe la spate nu mai știe cum să te distrugă?
Ai aflat cum e să ți se mărturisească iubire și-apoi să ai inima fărâme?
Vei ști vreodată cum e să ai ceva doar în vise și să nu-l poți atinge?
Ți-au fost măcar o dată ochii plini de lacrimi și nasul roșu,roșu?
Ți-ai frământat mâinile și mintea fiindcă aveai de luat o decizie importantă care îți putea afecta întreaga viață?Ai simțit vreun junghi în inimă? Ai simțit că nu-ți mai poți mișca picioarele din cauza dureri insuportabile?
Ai fost devorat de alții, doar pentru că ei simțeau plăcere?
Ai transformat încrederea într-un diamant și-apoi cu riscul de a-l pierde l-ai făcut cadou?
Ai spus ”Te iubesc” și după aceasta ai fost internat la terapie intensivă?
Ai ajuns să fii conștient că nu toți cei ce sunt pe-aproape sunt și folositori?
Cunoști critica și bolovanii ce-ți zdrobesc capul, și te lasă aproape mort?
Ai oferit libertate și bunătate, iar restul au profitat de ea?
Ai dat de respingere și ți-ai spus că merită să mai încerci o dată?
Ai dat tot, te-ai dat pe tine și ce a fost al tău, dar ai rămas fără de tine și fără nimic din ce-ți aparținea de drept?

Ți se pare ceva cunoscut în rândurile de mai sus?

Dacă nu ști nimic din toate astea, spală-ți fața, dă-ți două palme și trezește-te! Paradisul nu e aici, știi? Aici avem Pământul, tărâna ce te nimicește!

P.S. : Eu m-am trezit prea târziu! ( dar o să-mi construiesc un nou ”devreme” )