Iartă-mă! Doar iertare vreau pentru anul ce-a trecut...

De data asta ştiu sigur că trebuie să scriu. Trebuie să mă debarasez de tot trecutul, să rememorez minunile ce s-au întâmplat în viaţa mea. Trebuie să realizez că deja au trecut 20 de ani de când am primit cadou o viaţă. Trebuie să conştientizez că sunt om şi că e necesar să-mi şlefuiesc aşchiile care îi rănesc pe ceilalţi. Trebuie să-mi dau seama unde sunt eu şi unde începe restul.

Când a trecut şi unde s-a dus atâta amar de timp? Mă tot întreb, dar nu reuşesc să-mi răspund. Poate s-o fi dus în eternitate ca nu cumva să se scurteze veşnicia. Poate o fi plecat în ţările calde ca să evolueze şi restul lumii. S-o fi dus timpul unde s-a dus, dar întrebarea reală este "Unde m-am dus eu?". M-am dus spre bine sau m-a atras răul ca un magnet? Mi-au fugit paşii ca să ajute sau mergeau ca să calce peste zâmbete şi inimi sincere? Unde m-am rătăcit în tot acest an? Aş vrea să-mi pot răspunde sincer, fără să devin subiectivă şi să vreau cumva să mă supraapreciez. Îmi doresc ca picioarele mele să nu fi alergat niciodată spre rău, gura mea să nu fi bârfit şi ochii mei să nu fi aruncat flăcări. Mi-ar plăcea să pot spune că n-am făcut niciodată aşa ceva. Dacă aş spune asta aţi putea să mă condamnaţi la moarte fiindcă aţi descoperit cel mai mincinos om de pe Terra, mincinosul mincinoşilor.

Adevărul e că mi-au alergat paşii prea mult spre rău şi nu spre bine, iar mâinile mele mai mult au rănit decât au mângâiat. Uneori în loc să iubesc şi să vorbesc cu blândeţe am aruncat cu bolovanii grei ai învinovăţirii. Când am încercat să arăt că iubesc mai mult şi cu toată inima, mi se întorcea spatele sau unii credeau că am luat-o pe ulei. Îmi pare rău de mine, că nu mi-am dat seama până acum ce om rău sunt.

Îmi pare rău! Oricare ai citi asta să ştii că îmi pare extrem de rău dacă te-am rănit vreodată sau am vorbit urât cu tine. Iartă-mă dacă te-am jignit sau nu am ştiut să te apreciez îndeajuns. Ştiu că nu am fost o prietenă bună, sunt conştientă că te-am neglijat şi de multe ori nu mi-am făcut timp să ascult. Poate ai avut nevoie de mine ca să te îmbrăţişez, să te încurajez, să-ţi zâmbesc fără motiv, dar eu eram prea adâncită în propriile-mi probleme. Am uitat să-mi împart pâinea şi banii cu tine atunci când ai fost în necaz şi durere. Nu am putut să plâng pentru rănile tale şi am rămas cu ochii goi. Iartă-mi insensibilitatea ce mă caracterizează. Iartă-mă pentru tot ce am uitat să-mi cer iertare! Pur şi simplu "Iartă-mă"!

 În noul an pe care l-am primit în dar voi încerca să-mi repar fiecare greşeală, să devin un prieten mai bun, să fiu un adevărat om şi să pot sta cu capul sus înaintea lui Dumnezeu care e sfânt şi suveran!