Suflet pustiit

De la o simpla plimbare pe strada sufletului meu, am constatat ca acesta are mai multe.

Am ajuns sa ratacesc pe strazile pustiite de dezamagirile din viata mea.

Singur, pe strazile pustiite ale sufletului meu , incercand sa gasesc raspunsuri la marile mistere ale vietii mele , motivele intristarii , schimbarile bruste ale starii de depresie pana la extazul fericirii.

A trecut ceva vreme de cand am inceput sa cutreier interiorul meu, desi foarte rar in ultima vreme. Da ,ma simt asa de pustiit, de orice putere,dar continui sa caut... sa caut, dar oare ce... ?

Intr-un final am ajuns ...si este dureros ceea ce vad , inima franta, in mii si mii de bucati.

Dar ce am observat e ca lipseste o bucata semnificativa...Am promis ca nimeni nu va reusi sa imi sparga inima de gheata si sa imi fure macar o bucatica din ea.

Dar tu ai reusit sa iei mai mult decat o bucatica, ai reusit sa imi iei ce este mai frumos, dar mi-ai pus si dulce luandu-mi frica, dezamagirea.Totul parea prea frumos ca sa fie adevarat.

Cand am crezut ca totul e mai bine ...ai disparut.

Te-am dat in urmarire, nu am putut renunta asa de usor la ceva ce m-a facut sa ma simt asa de bine inlauntrul meu , dar iata ca...

Ignoranta ta imi sugruma toate sentimentele,imi alunga tot ceea ce am simtit frumos vreodata pentru tine, totul se raceste in jur si incep sa cred ca nu a fost o idee buna sa caut raspunsurile aici, pentru ca tot ce vad e doar dezamagire,suferinta .Amintiri pierdute in vant, sperante desarte.

Urasc faptul ca oricat as ignora toate lucrurile acestea, sufletu-mi inca te iubeste, flacara iubirii nu s-a stins, cel putin nu inca...