Am fost, sunt şi voi fi aceeaşi EU

S-a auzit într-o zi de 26 Noiembrie, un plânset parcă încărcat de emoţie şi fericire. Eram eu, îmi făcusem apariţia din neant asemeni unui ghemotoc de praf ce se-aşterne pe lucrurile de mult nefolosite. 

Azi se împlinesc 18 ani de la memorabila mea venire pe lume. Am realizat că timpul zboară şi acum, acum devin femeie. Toţi afirmă că o data cu împlinirea vârstei majoratului ai mai multe responsabilităţi, devii răspunzător de propriile-ţi fapte şi chiar aşa este. Responsabilitatea nu mă face să-mi pierd pudicitatea, inocenţa de copil ce (cred că) încă mi se răsfrânge în zâmbet. Nu m-am transformat subit într-o persoană foarte matură, intelectuală, gata întotdeauna să filozofeze. Încă sunt eu, încă sunt un copil ce are nevoie de afecţiunea şi aprecierea părinţilor, ce îşi doreşte să râdă din nimicuri şi să transforme momentele triste în zâmbete oferite printre lacrimi.

Pentru aceşti ani, vreau să-i mulţumesc  lui Dumnezeu. Îţi mulţumesc că m-ai purtat prin vale, şi-acolo Tu m-ai pus pe-un piedestal ca să văd răsăritul soarelui. Îţi sunt recunoscătoare că m-ai luat de mână când săltam de bucurie şi mi-ai domolit dorul printr-un susur blând. M-ai făcut cap şi nu coadă, m-ai mustrat când greşeam şi mă ajutai să îmi repar greşeala. De cele mai multe ori uitam să fiu lumină, şi-atunci mi-ai făcut cadou o torţă de nestins. Uitam să fiu exemplu, şi-mi trimiteai scrisori de-aducere aminte prin intermediul Bibliei. Încercam să lupt împotriva celorlalţi cu pumnii şi cu picioarele, când ei aveau lăncii şi suliţe. Atunci mi-ai luat fiinţa şi mi-ai zdrobit-o, m-am văzut ajunsă pe genunchi.  În timp ce genunchii se luptau cu rigiditatea podelei, am înţeles biruinţa şi astfel am primit titlul de biruitor.

Nu am cum să Te răsplătesc pentru părinţii, fraţii, bunicii şi prietenii pe care mi i-ai oferit. Îţi sunt recunoscătoare pentru prietenii ce m-au dezamăgit şi apoi m-au părăsit, prin acest mod m-ai făcut să-i preţuiesc  mai mult pe cei adevăraţi. Părinţii sunt comorile cioplite parcă din aur curat. Aceştia m-au învăţat să păşesc pe calea mântuirii, să mă maturizez în credinţă, m-au încurajat să lupt chiar şi-atunci când nu vedeam nici o şansă de câştig şi mi-au apreciat munca indiferent dacă era bună sau mai puţin bună.

P.S.:  Vă mulţumesc celor ce v-aţi lăsat amprenta în viaţa mea şi m-aţi ajutat să devin ceea ce sunt astăzi. Mulţumesc!

P.S.1:  Aceşti  18 ani ai mei, v-au afectat şi vouă în vreun fel  viaţa, existenţa? Lăsaţi-mă să ştiu. (Mulţumesc anticipat)