Am fost, sunt şi voi fi aceeaşi EU

S-a auzit într-o zi de 26 Noiembrie, un plânset parcă încărcat de emoţie şi fericire. Eram eu, îmi făcusem apariţia din neant asemeni unui ghemotoc de praf ce se-aşterne pe lucrurile de mult nefolosite. 

Azi se împlinesc 18 ani de la memorabila mea venire pe lume. Am realizat că timpul zboară şi acum, acum devin femeie. Toţi afirmă că o data cu împlinirea vârstei majoratului ai mai multe responsabilităţi, devii răspunzător de propriile-ţi fapte şi chiar aşa este. Responsabilitatea nu mă face să-mi pierd pudicitatea, inocenţa de copil ce (cred că) încă mi se răsfrânge în zâmbet. Nu m-am transformat subit într-o persoană foarte matură, intelectuală, gata întotdeauna să filozofeze. Încă sunt eu, încă sunt un copil ce are nevoie de afecţiunea şi aprecierea părinţilor, ce îşi doreşte să râdă din nimicuri şi să transforme momentele triste în zâmbete oferite printre lacrimi.

Pentru aceşti ani, vreau să-i mulţumesc  lui Dumnezeu. Îţi mulţumesc că m-ai purtat prin vale, şi-acolo Tu m-ai pus pe-un piedestal ca să văd răsăritul soarelui. Îţi sunt recunoscătoare că m-ai luat de mână când săltam de bucurie şi mi-ai domolit dorul printr-un susur blând. M-ai făcut cap şi nu coadă, m-ai mustrat când greşeam şi mă ajutai să îmi repar greşeala. De cele mai multe ori uitam să fiu lumină, şi-atunci mi-ai făcut cadou o torţă de nestins. Uitam să fiu exemplu, şi-mi trimiteai scrisori de-aducere aminte prin intermediul Bibliei. Încercam să lupt împotriva celorlalţi cu pumnii şi cu picioarele, când ei aveau lăncii şi suliţe. Atunci mi-ai luat fiinţa şi mi-ai zdrobit-o, m-am văzut ajunsă pe genunchi.  În timp ce genunchii se luptau cu rigiditatea podelei, am înţeles biruinţa şi astfel am primit titlul de biruitor.

Nu am cum să Te răsplătesc pentru părinţii, fraţii, bunicii şi prietenii pe care mi i-ai oferit. Îţi sunt recunoscătoare pentru prietenii ce m-au dezamăgit şi apoi m-au părăsit, prin acest mod m-ai făcut să-i preţuiesc  mai mult pe cei adevăraţi. Părinţii sunt comorile cioplite parcă din aur curat. Aceştia m-au învăţat să păşesc pe calea mântuirii, să mă maturizez în credinţă, m-au încurajat să lupt chiar şi-atunci când nu vedeam nici o şansă de câştig şi mi-au apreciat munca indiferent dacă era bună sau mai puţin bună.

P.S.:  Vă mulţumesc celor ce v-aţi lăsat amprenta în viaţa mea şi m-aţi ajutat să devin ceea ce sunt astăzi. Mulţumesc!

P.S.1:  Aceşti  18 ani ai mei, v-au afectat şi vouă în vreun fel  viaţa, existenţa? Lăsaţi-mă să ştiu. (Mulţumesc anticipat)

Specialitate feminină- tendinţa de a visa

Ştiu, ştiu. Nu trebuie să-mi reamintiţi că mai toate fetele au scris, scriu şi vor scrie despre subiectul acesta. Pentru că scriu despre aceasta nu înseamnă că mă încadrez în categoria celor ce nu au posibilitatea de a dezbate subiecte actuale, sau tabu, cum ne place nouă să spunem. A fost o simplă si pură inspiraţie ce m-a acaparat în timp ce făceam chichiţe insignifiante.

O femeie, de cele mai multe ori îşi doreşte apreciere, oricât de infim sau  insesizabil este talentul ce o caracterizează. Probabil ştie să cânte, dar timbrul ei vocal e mult prea comun, pentru a te impresiona sau pentru a te impulsiona să-l apreciezi. Probabil, stie să gătească de-ţi lasă gura apă, dar datorită faptului că nu se ridică la nivelul mamei  tale, eziţi să o complimentezi. S-ar putea să aibă aptitudini deosebite in ce priveşte matematica, iar pentru că tu iubeşti literatura, şovăieşti să-i spui că-ţi place să trăieşti alături de un Einstein. E posibil să deţină o îndemânare înnăscută în a mânui peniţa, dar orgoliul de dimensiuni colosale să te-mpiedice să-i adresezi elogii.

Toate fetele visează la un Făt-Frumos, dar evită să recunoască asta pentru că întreaga lumea le distruge visele, spunându-le că acesta există doar in basme. De ce toţi îl asociază pe Făt-Frumos cu perfecţiunea? Pentru mine nu e aşa, mult visatul Prâslea, nu înseamnă perfecţiune, ci doar dorinţă. E ceea ce-mi doresc ca El să deţină, referindu-mă la calităţi, defecte si  imperfectibilitatea de care va da dovadă. De ce ai visa la perfecţiune, când aceasta ţi-ar aduce monotonia in mijlocul bucuriei, şi ţi-ar fura lacrimile în clipa eliberării?

Fetele îşi doresc creativitate. O dată cu creativitatea, apar o mie o sută de oportunităţi. Nu riscă să ia deciziile de unele singure, ci se vor bucura de suspansul ce le  va domina existenţa. Creativitatea  nu înseamnă neaparat , talente incontestabile, ci dorinţa de a schimba ceva, de-ai oferi celuilalt ceea ce nu a mai avut nicicând.

Creativitatea, trage după ea talentul de a surprinde. Care este soţia ce nu-şi doreşte să fie surprinsă? Surprinde-o nu prin cadouri ce valorează sute de lei, deoarece acestea sunt o scuză neplauzibilă, de a nu te oferii pe tine însuţi. Surprinde-o prin omleta gătită pentru micul dejun, chiar dacă în urma ta vei lăsa o harababură de nedescris. Se va bucura, şi va savura momentul cu toată fiinţa ei. Impresioneaz-o prin desenul  ce reprezintă cuplul voastră, chiar dacă zâmbetul celor înfăţişaţi nu seamănă cu al vostru. Uimeşte-o prin scrisoare timbrată, ascunsă-n poşta ei, chiar dacă locuieşti doar la două blocuri distanţă.  Fă-o să devină uluită prin simplul fapt că reuşeşti să fii tu, renunţând la toate măştile ce-ţi distorsionează chipul.

Şi nu în ultimul rând , iubeşte-o cum nimeni n-a iubit-o.Iubeşte-o, respectând-o pentru ceea ce reprezintă ea ca persoană , ca fiinţă întocmită de mâna Atotputernicului Rege. Iubeşte-o ca pe-o prinţesă, ce face parte din regatul Cerului nemărginit si etern . Nu e nevoie să-i spui(pe moment) că o iubeşti, chiar dacă inima ei tânjeşte după aceasta. Ajunge atât, să-i demonstrezi. Cuvintele se-aud o clipă(totuşi se aud), dar ecoul faptelor va răsuna veşnic.

Suflet pustiit

De la o simpla plimbare pe strada sufletului meu, am constatat ca acesta are mai multe.

Am ajuns sa ratacesc pe strazile pustiite de dezamagirile din viata mea.

Singur, pe strazile pustiite ale sufletului meu , incercand sa gasesc raspunsuri la marile mistere ale vietii mele , motivele intristarii , schimbarile bruste ale starii de depresie pana la extazul fericirii.

A trecut ceva vreme de cand am inceput sa cutreier interiorul meu, desi foarte rar in ultima vreme. Da ,ma simt asa de pustiit, de orice putere,dar continui sa caut... sa caut, dar oare ce... ?

Intr-un final am ajuns ...si este dureros ceea ce vad , inima franta, in mii si mii de bucati.

Dar ce am observat e ca lipseste o bucata semnificativa...Am promis ca nimeni nu va reusi sa imi sparga inima de gheata si sa imi fure macar o bucatica din ea.

Dar tu ai reusit sa iei mai mult decat o bucatica, ai reusit sa imi iei ce este mai frumos, dar mi-ai pus si dulce luandu-mi frica, dezamagirea.Totul parea prea frumos ca sa fie adevarat.

Cand am crezut ca totul e mai bine ...ai disparut.

Te-am dat in urmarire, nu am putut renunta asa de usor la ceva ce m-a facut sa ma simt asa de bine inlauntrul meu , dar iata ca...

Ignoranta ta imi sugruma toate sentimentele,imi alunga tot ceea ce am simtit frumos vreodata pentru tine, totul se raceste in jur si incep sa cred ca nu a fost o idee buna sa caut raspunsurile aici, pentru ca tot ce vad e doar dezamagire,suferinta .Amintiri pierdute in vant, sperante desarte.

Urasc faptul ca oricat as ignora toate lucrurile acestea, sufletu-mi inca te iubeste, flacara iubirii nu s-a stins, cel putin nu inca...

Eşti şi tu un Iuda?

   S-ar putea să rămâneţi stupefiaţi , dacă până acum nu aţi aflat că fiecare dintre noi e un Iuda.Cu siguranţă, toţi ştiţi cine a fost Iuda. Iuda a fost unul din cei doisprezece apostoli ce l-au urmat pe Isus.

   Când Isus i-a trimis pe cei doisprezece să propovăduiască Evanghelia, le-a spus următorul lucru :"Vindecaţi pe bolnavi, înviaţi pe morţi, curăţiţi pe leproşi , scoateţi afară dracii. Fără plată aţi primit , fără plată să daţi."

   Cum ar putea un Iuda contemporan să vindece bolnavii? Fiecare dintre noi trăim în compania oamenilor bolnavi fizic, psihic sau emoţional. Atunci când durerea macină trupul , îmbrăţişarea ta are puterea de a oferi sănătate. Atunci când nervii par a fi slăbiţi şi îngrijorările aleargă să se adăpostească la căldura minţii unuia dintre părinţii tăi , cuvintele tale pline de har pot aşterne pacea. Atunci când lacrimile ard obrajii , privirea ta plină de înţelegere şi compasiune ajută la cicatrizarea rănii.

   Al doilea lucru pe care era nevoit să-l îndeplinească era învierea morţilor. Dificil , nu? Noi , avem puterea de a învia oamenii , doar că nu ştim să ne-o folosim , iar alteori suntem prea egoişti ca să o facem. Dacă o persoană se confruntă cu păcate care-l ademenesc zi dupa zi , îi storc vlaga precum o plantă absoarbe apa, nu trebuie să facem nimic mai mult decât să ne plecăm pe genunchi şi să-i cerem Lui Dumnezeu ca dragostea Lui nespus de mare să-i inunde inima persoanei respective. O rugăciune , poate transforma cadavrele în adevărate modele ale frumuseţii.

   Doamne , cum să curăţ eu leproşii? Cum aş putea să stau în faţa lor şi să le "admir" hidoşenia trupului? Fiecare dintre noi ne lovim de complexe de inferioritate şi în fiecare dimineaţă atunci când ne uităm în oglindă spunem: "Hey.Sunt eu. Imaginea ce o privesc e fără doar şi poate grotescă." Fiecare individ ce priveşte lucrurile astfel are nevoie de ajutor , şi doar pentru asta există prietenii. Nu uita să-i spui prietenei tale că arată grozav , atunci când şi-a cumpărat o bluză nouă , că astăzi e chiar frumoasă pentru că părul ei e aranjat altfel. Complimentele făcute cu suflet , reuşesc să cucerească sute de inimi.

   Voi reuşi vreodată să alung "dracii" ce mă omoară în fiecare zi câte puţin , ce câştigă tot mai mult teritoriu cu fiecare zi ce trece , ce mă fac să devin un sclav al viciilor care l-a inceput mi s-au părut infime? O să reuşesc şi nimic nu mă poate opri , pentru că perseverenţa e la ea acasă, iar motto-ul meu sună astfel :" Lupta , căci mereu vei fi mai mult decât biruitor prin El."

   Punctul culminant îl constituie faptul că Iuda a fost vânzătorul , dezertorul , cel ce-a trădat doar pentru a-şi satisface propriul ego. În fiecare zi , în fiecare oră eşti şi sunt un Iuda , un vânzător pentru că minciunica pe care-ai spus-o s-ar putea să iasă la iveală şi să-ţi ruineze planurile , împrumutul pe care l-ai făcut cu gândul sa nu returnezi niciodată banii te mănâncă pe dinăuntru. Tu , nu vinzi pe altcineva ci propriu-ţi suflet, aşa zisului destin şi speri din toată inima ca acesta să fie in favoarea ta.

   Iuda , l-a vândut pe Isus doar pentru treizeci de arginţi, un preţ estimabil ... dar care nu s-a ridicat nici măcar o dată la nivelul lui Isus , care era inevaluabil. În intrecerile noastre , in alergarea noastră nebună după împlinire ne vindem pentru treizeci de arginţi, chiar dacă ştim că preţul nostru e incontestabil grandios.

   Deznodământul , nu e unul fericit deoarece Iuda sfârşeşte prin a se sinucide. Ştii , şi tu ai dat piept, în momentele precedente cu actele de suicid. Atunci când eşti oarecum euforic şi simţi că trebuie să daruieşti puţin din iubirea ta fiecărei persoane pe care o întâlneşti , tu alegi să te interiorizezi şi să afişezi o mască de îmbufnat. Te-ai sinucis , pentru că nu ai avut curajul să oferi.

P.S. : Ai şansa de a sfârşii în alt mod, devenind fiu/fiică de Rege în eterna împărăţie a Raiului.