Acelaşi Crăciun obişnuit?

Am fost aseară la colindat împreună cu copiii. În fiecare casă erau mesele pline. Peste tot fructele stăteau aranjate într-o grămăjoară frumoasă, platourile erau pline cu prăjituri de toate formele, care de care mai arătoase, iar bolurile erau umplute cu bomboane şi jeleuri multicolore. Fiecare colţişor sclipea de curăţenie, casele erau împodobite şi atmosfera de sărbătoare se simţea şi în aer.

Mă-ntreb dacă inimile ni le-am pregătit atât de frumos precum ne-am pregătit şi casele. În inimă am făcut obişnuita curăţenie generală? Am aruncat gunoaiele ce s-au făcut grămezi mari în noi? Mai păstrăm încă ură, mândrie, nemulţumire şi antipatii faţă de unul şi altul? Cu bârfa, clevetirea şi murmurarea am rezolvat-o sau încă mai avem probleme? Om drag, îţi sclipeşte inima de curăţenie sau încă se mai văd pete şi urme negre pe unele porţiuni?

În suflet am pregătit masa? Am umplut-o cu bunătăţi ca Regele să se poată sătura dacă vrea să treacă să ne colinde? Ne sunt pline cănile cu lacrimi şi farfuriile cu dragoste sfântă? În boluri am pus mulţumire şi fapte bune? Pe platouri am aşezat oare rugăciunile, închinarea şi dăruirea noastră? Dacă trece Pruncul pe la tine, se va sătura sau îţi va găsi masa sufletului goală?

În această noapte sfântă trebuie să punem pe noi podoabe. Să punem covorul roşu la întrarea în odăiţa noastră. Avem pe noi podoaba sfinţenie şi-a smereniei ce l-a făcut pe Isus să vină într-o iesle? Ne-am îmbrăcat cu evlavia şi roada Duhului Sfânt , sau am ajuns să răbdăm frig fiindcă nu avem astfel de haine? Încă-l aşteptăm pe Isus cu o iesle plină de paie?

El e Rege, vine acum în chip de Suprem Salvator şi merită mai mult decât un lemn pe post de pat. Isus merită să păşească în palatul nostru şi să rămână acolo ca Domn. Cum îl aştepţi tu astăzi pe Isus? C-o simplă iesle sau c-un palat împodobit de sfinţenie şi dreptate?