Nu-mi place să recunosc asta, dar suntem dependenţi de ceilalţi. Suntem dependenţi de aprecierile, laudele, dragostea şi dăruirea celorlalţi. Nu vreau să recunosc, dar chiar şi eu sufăr de o dependenţă gravă.
S-a format un cerc vicios prin care suntem legaţi toţi, fără şansă de scăpare. Ţi-am adresat o vorbă bună, tu spui o alta unui oarecare şi tot aşa, se continuă la nesfârşit. Cuvintele şi privirile leagă întreaga populaţie a planetei, dependenţă la scară înaltă. Avem aproape 7 miliarde de oameni suferinzi de o boală parcă netratabilă.
Partea urâtă a problemei e că nu conştientizăm că suntem bolnavi. Suntem plini de noi încât nu ne place să admitem că realitatea e chiar asta. Dacă nu-ţi cunoşti durerea, nici nu ştii cum trebuie să o tratezi. Ca să spunem lucrurilor pe nume devenim o generaţie irecuperabilă, fiindcă am ajuns să nu ne dăm seama care ne sunt slăbiciunile.
Totuşi, această maladie are antidot. În primul rând, trebuie să încetăm să facem toate lucrurile care îi mulţumesc pe alţii şi atrag laude false. De astăzi, fii tu însuţi mulţumit de tine! În al doilea rând, biruinţa asupra dependenţei nu e deloc uşoară. Este nevoie să te uiţi în oglindă şi în fiecare dimineaţă să-ţi spui "Astăzi sfidez regulile şi nu am nevoie de cocoloşelile altora".
Am atât de multă încredere încât ştiu că TOŢI ne vom putea trata, dacă VREM!
Ai dreptate, dacă vrem!
RăspundețiȘtergere