duminică, 20 februarie 2011

Copleşitoare nostalgie...


Nostalgie ce-mi faci viaţa un Rai
Aş vrea să pieri, să fugi şi să dispari,
Căci azi m-apucă dorul după ieri
Când parfumaţi fugeam spre nicăieri.

Încă-ţi păstrez papionul în birou
E purpuriu, cu imprimeu carou.
Aud şi gândul ce ţi se zbate
Ca o boare lină el răzbate.

Ieri ţi-am găsit cadoul, pregătit
Pentru petrecerea de bun venit.
Dar astăzi te-ai ascuns şi nu mai eşti
Rămâi istoria tainice-i poveşti.

O poză ce-i pusă într-un album
E doar o amintire seaca-acum,
Tezaur  mi-e astăzi nostalgia
Lacună, nu mai există compania.

2 comentarii:

  1. de fiecare data cand citesc ,,poti sa imi vorbesti , fiindca-mi place sa ascult ! " ma bine dispus..nu stiu de ce:)
    si titlu si continutu parca sunt putin spus perfecte ...
    Semnat eu

    RăspundețiȘtergere
  2. ahhh. poezia asta am avut onoarea sa o citesc "before posting"
    am recunoscut partea cu papionul si tin minte cum mi`ai spus ca ai construit`o :-"

    RăspundețiȘtergere

Poţi să-mi vorbeşti, fiindcă-mi place să ascult!