Hrană vitală

Aseară mâncam fursecuri de diferite forme , acestea oscilând între forme geometrice ca pătrat , dreptunghi şi cerc sau forme ce reliefau organele vitale , în special inima.
Pe moment nu am realizat că fursecurile au diferite forme , ci doar după ce-am nimerit unul in formă de inimă. Atunci ca şi o săgeată trasă spre ţintă , şi-a început călătoria un gând ce m-a frământat...până în momentul de faţă. Am reflectat asupra faptului că mulţi dintre noi , se hrănesc cu inimi. Cum? De exemplu , atunci când eşti indrăgostit mănânci tot ceea ce ţi se oferă : gesturi , zâmbete , cuvinte. Dar cea mai consistentă hrană pe care ţi-o oferă e însăşi inima ei/lui. Te hrăneşti cu ceea ce inima ei/lui adăposteşte , cu dragostea , trăirile şi sentimentele care răbufnesc atunci când e-n prezenţa ta. Alteori , trecem prin dramele ce ni le rezervă viaţa şi-atunci ne hrănim tot cu inimi , cu inima celor ce sunt mereu alături de noi ...cu inima lor plină de compasiune , dăruire si de cele mai multe ori sacrificiu.
Cel mai frecvent mod de a ne hrănii cu inimile celorlalţi e doar pentru a ne înghiţi singurătatea , pentru a evita responsabilitatea , pentru a fugi de asumarea riscului. Când inima noastră e frântă şi o parte din ea lipseşte , incepem să muşcăm din inimile celorlaţi crezând că astfel inima noastră va avea aceeaşi formă ca la inceput , aceeaşi textură şi va adăposti exact aceleaşi lucruri. Cât de greşită e percepţia noastră , dureros de greşita. Când crezi că ai o nevoie sfaşietoare de o inima pe care s-o devorezi , gandeşte-te că undeva , se-ascunde o inimă ce plânge mai amarnic , ce-ndură chinuri mai grozave decât ale tale. Din momentul în care vei ajunge la această performanţă , inima ta va intra in procesul de regenerare si restaurare.