miercuri, 21 septembrie 2011

Secolul păcii!

                                 
                            Zbucium dureros e lumea de astăzi, mâini amputate şi picioare de lemn.

Se construiesc păsări din aluminiu şi se ridică împărăţii de beton. Oamenii se străduiesc să ridice clădiri impozante, să clădească turnuri colosale. Au reuşit să o facă, dar la un moment dat lucrarea mâinilor lor le-a stat împotrivă. Avioanele lovesc cu forţă grămada de beton şi o dărâmă. Fiinţele umane au devenit victimele efortului lor. (11 Septembrie 2001- SUA)

Timpul a săpat gropi profunde în scoarţa pământului, apoi boabele de apă le-au umplut şi-au dat naştere mărilor şi oceanelor. Ne-am udat trupurile în căldura lor şi ne-am acoperit cu umezeală proaspătă. Ne-au îmbrăţişat frumos până ce s-au revoltat şi au ieşit din matcă. S-au năpustit chinuitor asupra trupurilor noastre fragile, ne-au înfundat branhiile şi alveolele pulmonare cu lichid incolor şi inodor. Ne abandonează, anchilozându-ne simţurile, respiraţia şi chiar viaţa. (24 Decembrie 2007- Asia)

Se zguduie mocirla şi ne doboară vii. Ne-acoperă ţărâna şi ne îngroapă moartea. Dărâmă case şi frânge oase. Face fărâme din inimi pline de putere, descoperă carnea şi arată adevărul greu ce s-a ascuns sub nişte cârpe. Ai ucis peste 100.000 de zâmbete şi ai furat braţele care ar fi vrut să-şi strângă copii la piept. (13 Ianuarie 2010- Haiti)

Pregătiţi sitele, nu lăsaţi impurităţile să treacă. Acoperiţi-vă gurile şi interziceţi aerului să vă umple plămânii. Coşmarul reactiv prinde cu dinţii de locul lui. Cernobâlul a înviat şi s-a reîncarnat în Fukushima. Nuclearitate, lipsă de energie, puls accelerat, frică adăpostită în duhuri tulburate. (12 Martie 2011- Japonia)

Calamităţi naturale care ne clatină fiinţele, ne transformă în frunze putrezite purtate de vântul răcoros al toamnei.Ne trece Apocalipsa prin şira spinării şi noi încă moţăim. Avem spasme scurte când auzim despre dezastre, dar apoi ne reluăm activităţile obişnuite.

Am obosit să înghit pământul şi să mă înece apa. Am clacat în a mai dori ceva bun pe Pământ, dar am înflorit sperând la o revenire sfântă. Vino pace, cu toată liniştea ta adorată! Vino, Isus!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Poţi să-mi vorbeşti, fiindcă-mi place să ascult!