Se spune că dacă îţi doreşti ceva din toată inima atunci întregul univers complotează pentru tine. Îmi imaginez cum animalele încep să facă pe poliţiştii urmărindu-mă să vadă de ce am nevoie. Imediat după ele vin florile şi copacii crezând că parfumul şi statura impunătoare o să fie de folos. Poate se adună şi câţiva oameni, cei care au promis că o să-mi fie alături şi acum s-a ivit ocazia să-şi arate solidaritatea. Uite aşa se face o horă de zile mare în care joacă toţi şi doar eu stau pe margine. Stau cu mâinile în sân şi mă cred buricul pământului pentru că altcineva face munca în locul meu.
Într-adevăr e foarte simplu şi comod să îi laşi pe alţii să facă munca ta, să lupte să-ţi îndeplinească visurile şi să fie interesaţi să-ţi satisfacă aşteptările. Mulţi au ales să se complacă în această stare de aceea vedem multe "cadavre" umblând libere pe stradă. Din cauza aceasta dorinţele devin din ce în ce mai mari şi dezamăgirea creşte de la o zi la alta fiindcă nu se împlinesc visurile. Încetul cu încetul oamenii au uitat cum se face când eşti om şi şi-au încredinţat visurile unei cutii pe care o numesc univers.
Ce-i drept cred că am avut şi eu cândva impresia că universul "complotează" pentru mine. A fost atunci când mergeam de la şcoală spre casă şi îmi era foarte poftă de ciocolată. Pisicile pe care le vedeam aveau faţa de ciocolată, frunzele copaciilor erau tot o bomboană şi-o ciocolată. Chiar şi tomberonul din spatele blocului a început să urle şi să-mi spună "Aşa-i că-mi stă bine cu hainele de la Milka?". De fapt nu a complotat pentru mine, ci din contră, împotriva mea.
Din cauză că eu nu am nici măcar o părticică de univers care să îmi aducă ce-mi doresc atunci când puşc din degete trebuie să lupt. În felul acesta am învăţat că prin luptă poţi obţine ceea ce-ţi doreşti. Dacă îţi pasă îndeajuns de mult de ceva o să te duci pe front şi vei sta în prima linie. Vei fi acolo cu arma în mână, gata să ataci când duşmanul vine, va trebuie să primeşti loviturile altora şi la un moment dat îţi va veni să renunţi. Totuşi, nu vei da înapoi fiindcă-ţi pasă şi vrei să câştigi. Când totul e împotriva ta eşti cu mult mai motivat, mai motivat să lupţi şi să demonstrezi universului că poţi ieşi învingător.
Astăzi mi s-a spus că trebuie să mă duc la luptă. De data aceasta nu mi s-au dat arme pentru că aş fi pierdut încă de la început dacă le foloseam. Sunt cu mâinile goale şi în luptă mă am doar pe mine ca sprijin. Bine, bine, recunosc şi poate un firicel de iubire de care dacă mă agăţ prea tare s-ar putea să se rupă. Astăzi a început cea mai grea luptă de până acum, luptă pe care nu ştiu dacă o voi putea duce până la capăt. Îmi presez inima, îi impun să creadă, să dea din coate ca să demonstreze că poate, că iubeşte, că trăieşte pentru iubire. Ei bine, lupt cu inima pentru ceea ce iubesc cel mai mult, pentru cel pe care alţii se străduie să-l smulgă de lângă mine. Universul nu luptă pentru mine, el luptă împotriva mea!
Tu lupţi pentru ceva astăzi sau încă aştepţi ca universul să-ţi aducă cutia cu visul împlinit la uşă?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Poţi să-mi vorbeşti, fiindcă-mi place să ascult!