duminică, 17 martie 2013

A plâns pămânul ca să se bucure cerul

  Când credeam că primăvara ne bate în uşă, iarna a revenit în forţă şi a dat-o la o parte. Tot aşa s-a întâmplat şi în sufletele noastre. Toţi eram plini de bucurie şi dintr-o dată ni s-a zguduit lumea. În locul fericirii au început să curgă lacrimi, multe lacrimi, să se frângă inimi şi să se clădească grămezi de tristeţe.

   Înainte să intri în curtea bisericii vedeai o mulţime îmbrăcată în straie negre. Dacă te apropiai mai tare de ei vedeai că tac şi îşi acoperă ochii cu mâinile roşii de la frig. Cei din apropierea sicriului parcă aveau lacrimile îngheţate pe obraji, dar din când în când se mai pornea câte un şuvoi neaşteptat. Trebuia doar să-i priveşti ca să începi să suspini, iar dacă te gândeai la pierderea pe care o suferă te podidea plânsul şi hohotele.

  Viaţa parcă e nimic. Uneori îmi vine să cred că e o glumă proastă pe care toţi o credem şi chiar ne place. Ne agăţăm atât de tare de pământ, de avuţii şi de lucruri trecătoare. Ne prindem de oameni şi începem la un moment dat să formăm o horă, fie că unii ne sunt taţi, mame, prieteni sau simple cunoştinţe. E imposibil să nu ne prindem unii de alţii, dar când cineva din horă pleacă, tot dansul se năruie. Ni se zdruncină vieţile din temelie, iar firul prestabilit se mototoleşte şi ajunge la coşul de gunoi. Viaţă ne dă oameni ca la un moment dat prietena ei, moartea, să ni-i fure şi să-i strămute pe tărâmuri mai bune.

  Noi, cei care credem că există o ţară poleită cu aur, suntem binecuvântaţi. Ne lăsăm oamenii din horă să plece liberi, să zboare către ţărmuri veşnice ca peste puţină vreme să-i întâlnim din nou. Fiindcă-L avem pe Dumnezeu stăm drepţi, dar cu lacrimi în ochi, chiar şi-n ziua încercării. Cu Dumnezeu continuăm hora şi nu-i lăsăm pe ceilalţi oameni să-şi năruie visul vieţii doar pentru că unul s-a transformat în înger. Cu gândul către veşnicia cerului continuăm să credem, să sperăm şi nu obosim deloc să Îi mulţumim Lui Dumnezeu pentru planul pe care-L va desăvârşi în dreptul fiecăruia.

Se strică şirurile şi hora de pe pământ, ca să se-nmulţească viaţa şi sufletele în raiul lui Dumnezeu!

Un comentariu:

Poţi să-mi vorbeşti, fiindcă-mi place să ascult!