sâmbătă, 28 ianuarie 2012

Îmi ajunge simplu "el" !

Iartă-mă te rog, dar eu chiar nu pot să înţeleg de ce acţionezi aşa. Vii şi-mi spui că îl iubeşti din toată inima şi că el e totul pentru tine. Parcă îţi sclipesc ochii, dar nu de la atâta îndrăgosteală ci de la o satisfacţie crudă care îţi mângâie inima. Te cred când îmi spui că nu te poţi dezlega de el şi că iubirea ta atinge cotele absolutului, dar simt că eşti nemiloasă. Eşti atât de indiferentă de fapt, încât ţi s-a pus o pojghiţă de întuneric peste ochi şi nu mai poţi vedea.

Dragă, nu te acuz că nu ştii iubi, dar nici nu pot spune că-mi place felul în care o faci. Îl obligi să se îmbrace în verde, doar pentru că e culoarea ta favorită. Ai dat buzna în telefonul lui ca să vezi dacă i-a mai scris X-ulească să-l întrebe de sănătate. În lista de messenger te are doar pe tine, fiindcă tu faci cât o mie de oameni. Nu poate ieşi cu băieţii la fotbal pentru că tu ai chef să mergeţi împreună la cumpărături. Nevoia ta e mai presus de nevoia lui. Dacă începe să cânte îi spui să tacă pentru că ai avut o zi dificilă şi-ţi trebuie linişte. De bea apa cu-nghiţituri prea mari - comentezi, dacă mănâncă cartofii prăjiţi cu mâna îi tragi o privire de "unde-ţi sunt tacâmurile, frate?". Fiindcă-i o dulceaţă de om se dă cu parfum doar pentru tine şi tu-i spui "pfuu, ce pute!". Dacă te sărută pătimaş nu-i bine şi dacă e puţin bleg când vine vorba de îmbrăţişări se ajunge la scântei. Nu mănâncă sâmburi şi nu mai bea Coca-Cola, trebuie să deteste anumite persoane şi să se-nchine-n faţa altora ca să-ţi gâdile egoul.

Aş vrea să-ţi spun atâtea, dar mă abţin pentru că am suficient control ca să pot tăcea. Nu-i dovedeşti nimic prin simplul fapt că ai ceva de reproşat la fiecare gest şi cuvânt. Iubirea nu-i aşa de complicată precum o faci tu să pară. Îi dovedeşti că-l iubeşti doar spunându-i "Te accept şi nu vreau să te schimb."

Să-ţi arăt ce iubesc eu la el?  Felul copilăresc în care îmi sărută obrazul şi apoi pleacă capul în pământ, parcă timid. Că vorbeşte cu pietonii în timp ce conduce. Când face ca un bebeluş doar ca să mă facă să râd. Să cânte chiar dacă falsează la fiecare a doua silabă. Să se dea cu o tonă de parfum chiar de mă sufoc de-atâta mireasmă. Cum striveşte cu sunet sâmburii şi bea cu inghiţituri imense o doză de Cola. 

                                       Îl iubesc pe el, nu schimbarea pe care aş putea s-o fac!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Poţi să-mi vorbeşti, fiindcă-mi place să ascult!