Absolutul Valentinului!

Nu am mai scris de ceva vreme, pentru că am luat o pauză de la tot ce înseamnă virtualitate. Dar îmi şi imaginez cum curg notiţele şi pozele pe facebook, toate făcând referire la „Măreaţa zi a dragostei.” Totuşi, azi sunt aici şi sunt gata să-mi dau cu părerea despre „comerciala” sărbătoare a amorului. 

Sincer, nu-mi place deloc „sărbătoarea” asta. Mi se pare că această zi a îndrăgostiţilor îi scoate pe unii din impas, iar pe alţii îi ajută să mai înflorească puţin în frumuseţea lor. Dacă după un lung şir de certuri vine Valentinul, ştii că ai scăpat basma curată pentru că de data aceasta nu-ţi va mai putea reproşa că îi faci cadouri doar ca s-o impresionezi, ci vei putea spune „se poartă de 14 Februarie”.  Din cealaltă categorie fac parte cei ce iubesc profund şi presărat de atenţii şi în timpul anului, nu doar în zilele cu ger. Pe oamenii de genul acesta îi apreciez oarecum, dar tot nu înţeleg de ce le face plăcere să meargă în ritmul cadenţat al lumii.

Stai liniştit, nu o să încep cu chestii de genul ăla, cum că ziua îndrăgostiţilor e în fiecare zi. Ar trebui să fie, într-adevăr, dar nu este - ca să spunem lucrurile pe şleau. Adevărata „Zi a Iubirii” ar trebui să fie cea în care Tatăl pământului şi-a trimis unicul Fiu să moară în locul nostru. Atunci s-a oferit dovada absolută a iubirii. Acum spune-mi tu, cel cu fluturaşii zburând prin stomac, eşti gata să îţi dai viaţa pentru ea? Dacă nu eşti  gata, încearcă să înţelegi ce înseamnă cu adevărat noţiunea de dragoste. În momentul în care eşti de acord să renunţi la tot binele tău, indiferent cât de mare este sacrificiul, atunci ai cunoscut adevărata înseamnătatea a iubirii.

Singurul loc în care s-a petrecut un adevărat Valentine’s Day este Golgota!  Acolo s-a întâlnit Iubitul cu omenirea şi cu lacrimi în ochi i-a spus „Ne vom revedea curând, dar până atunci, nu uita că m-am dezlipit de viaţă ca să ştiu că tu poţi trăi.”