Război câştigat printre lacrimi!

S-au aruncat năvalnic de toate peste mine. Încerc să mă conving că s-a sfârşit un an în care am realizat atât de multe şi parcă nimic. Dar, îmi aduc aminte cum în alergarea mea nebună de a mulţumii lumea, am uitat să mă ancorez puternic în braţul lui Dumnezeu. Am lăsat deoparte ceea ce se numea "planul lui Dumnezeu" şi am pus la loc de cinste planurile mele.În final am rămas cu inima frântă, cu sufletul respirând mirosul greu al păcatului şi cu multă neîncredere în oameni. Când am văzut atâta pustietate în jurul meu, singura soluţie rezonabilă mi se părea "Isus". Cu un nod în gât şi cu spiritul pătat de ruşine şi căinţă mi-am plecat genunchii în duritatea podelei şi am început să strig fără cuvinte. Am simţit o rafală puternică şi vocea Lui mi-a spus clar "Ridică-te, Te iert fiindcă nu ai ştiut să lupţi mai aprig pentru visele pe care Cerul ţi  le-a dăruit."

Din acel moment am început să lupt, luptam cu mine, cu oamenii, chiar şi cu pământul ca să pot cuceri Cerul. Singură nu aş fi reuşit, dar Regele Regilor mi-a trimis oameni care ştiau să aprecieze şi să mă încurajeze. Tânjesc să îi îmbrăţişez acum şi să le spun că sunt adevărate cadouri din partea Cerului.Până atunci vă spun "Mulţumesc"!

Bate-n poartă miezul nopţii şi o nouă filă a vieţii începe să fie scrisă. Oare va fi pătată din nou de cerneala păcatului, va fi mâzgălită de nemulţumirea şi îngâmfarea mea? Se va plânge de greutatea luptei şi va sta să-şi spele rănile fără să-i pese că durerea celorlaţi e mult mai mare? Sau... va primi cu demnitate loviturile lumii, îşi va picta albul cu lacrimile arzătoare ale rugăciunii? 

Dar tu, ce fel de cerneală vei pune în stiloul ce-ţi va caligrafia pagina anului 2012? Vei accepta culoarea pură a Cerului sau vei adăuga puţin şi din izul lumesc ce se luptă aprig ca să domnească în noi?