Feerie cu pelin. Amintire cu coşmar.

Merge legănat - ca un copil răsfăţat, cu capul sus şi cu zâmbetul pe buze. Dă mult din mâini şi râde colorat, dar parcă prea tare. Când ceva nu-i convine îşi încrucişează braţele şi scoate revoltată limba. E mică şi parcă plinuţă, dar când se uită în oglindă îşi zâmbeşte, nu stă nici măcar o clipă încruntată. Când toată lumea tace ea se apucă de cântat şi parcă simţi cum îi vine să danseze. Când intră într-un local alege masa din colţ cu patru scaune şi o lumânare aprinsă. Plânge vijelios şi parcă varsă picuri de ploaie, cu suspine amare care doar după minute bune dispar. Are degetele strâmbe, dar le arată tuturor atunci când îi vede parcă plictisiţi. Vorbeşte atât de mult că te gândeşti când mai are timp să respire. Nu-i place gustul cafelei, dar se îmbată cu mirosul ei. Azi poartă bocanci şi mâine o vezi pe tocuri de 15 cm. Pantaloni rupţi şi o bluză în care se îneacă, cu părul prins sus şi cu laptopul în braţe, aşa-i sunt sâmbetele.

Mănâncă mult şi e dependentă de ciocolată, iar îngheţata i se pare un basm. Bea ceai când citeşte un roman de dragoste şi-şi pune şerveţelele aproape când urmăreşte o dramă. Împrăştie toate hainele când vrea să găsească o poză pe care a ascuns-o acolo şi apoi îşi impune să le aranjeze din nou, cu calm. E irascibilă şi morocănoasă când nu-i iese ceva aşa cum şi-a dorit sau când e prea obosită. E insensibilă când vede ipocriţi vărsând lacrimi. E terminată emoţional când vizitează spitalul şi miroase gustul durerii. I se frânge inima când simte iadul din sufletul fiecărui om şi îşi dă timpul tutoror celor ce vor să-i vorbească despre necazul lor. Ascultă fără să clipească şi oricât de grea ar fi problema o auzi cum spune "O să fie bine!". Visează cu ochii deschişi şi o să ţină minte exact câte cuburi de zahăr îţi pui în ciocolata caldă. Nu uită niciun detaliu şi când te îmbrăţişează te strânge aşa de tare că parcă ar vrea să te sufoce. Iartă şi îşi pune mâinile la urechi ca să nu audă cuvinte urâte. Îşi apără simplu şi cu dedicare interesele şi luptă mai mult pentru alţii decât pentru ea.

E ea şi nu o interesează dacă cineva o place sau nu, dacă îi pasă de ea sau ar vrea să dispară de pe faţa pământului. Nu îşi pierde nopţile ca să se gândească cum să impresioneze sau să se facă admirată. Nu are nevoie de linguşeli şi căţei care să dea din coadă când iese din bloc. Nu are nevoie să-i ofere cineva pansamente pentru răni, se descurcă singură să-şi ducă poverile. Nu vrea compătimire sau să i se arate milă. E sătulă de vorbe goale şi promisiuni fără împlinire, sau fapte prin care a ajuns să se simtă ca un nimic. Nu e nevoie ca un oarecare să o caute ca să o întrebe dacă îi este dor.

S-a vindecat de tot ce strica acel "ea" şi acum îi ajunge să ştie că poate îmbrăţişa Cerul. E mulţumită cu şuvoiul şi nimicul din ea! Nu îţi mai faci griji, chiar îi e bine fără tine.

Cu ochii şiroind şi inima cât un purice el se trezeşte din acest coşmar în care i s-au perindat toate faptele şi ciudăţeniile care o făceau adorabilă. Trist, îşi spune : În zadar încerc să mă despart de ea fiindcă nu mi-a aparţinut niciodată!