Dăruire oarbă

   
Modul in care poţi ajunge să iubeşti orice este prin a înţelege că acel lucru ar putea fi pierdut.(G.K.Chesterton)
Sunt de părere că ceea ce el spunea , are o relevanţă maximă. De ce spun asta ... o să inţelegeţi peste câteva momente.
Ce-ar fi să ne gândim la oamenii de afaceri , la milionari ... şi poate chiar la miliardari. Gândiţi-vă că ei „întorc banii cu lopata” , îşi pot satisface nevoile materiale , chiar şi cele fiziologice dacă ar trebui să vorbim despre sex. Ei sunt gata să cheltuiască , să rispiască ... gândindu-se că vor fi mereu bogaţi. Dar dacă apare un eşec pe linia financiară , visele au fost zdrobite şi speranţele s-au destrămat. În timpul zilelor „albe” nu s-au gândit să pună deoparte sau să economisească pentru cele "negre". S-au gandit doar la implinirea propriilor nevoi, iar acum când se afla intre ciocan şi nicovală încep să se autocompătimească. Şi , unde voiam să ajung... Voiam să vă spun că în momentul în care ai bani din plin şi nu şti ce să mai faci cu ei ... nu îi iubeşti , nu îi preţuieşti. Dar atunci când ajungi să ai ca pseudonim „Domnul Lefter” , începi să preţuieşti banii ... să îţi dai seama că ai trăit doar pentru tine , dar acum nu mai ai cu ce să traieşti. Nu ai ştiut să preţuieşti atunci când ai avut, ci doar atunci când ai pierdut totul.

Cam aşa e şi cu iubirea , cu persoana iubită... De cele mai multe ori iubim , ne dedicăm , oferim tot ce-avem ... Dar datorită orgoliului nostru , căutăm mereu nod in papură .. doar pentru a fi satisfăcuţi. Mai apoi, după ce pierdem persoana iubită , indiferent de împrejurare ... reuşim să vedem golul , sa simţim ce înseamnă neîmplinirea si apare autoreproşul.
Dar , dacă iubim persoana aceea ca şi cum am şti că mâine trebuie să plece , să ne părăsească ... am înţelege adevărata iubire . Iubirea ce e mai presus de raţiune , iubirea ce te-ajută să preţuieşti cu adevărat , iubirea ce te ţine în viaţă. Atunci când şti că iubita ta suferă de o boală incurabilă , viaţa ta e devastată , nu mai ai nici o vestă de salvare... pentru că o iubeşti , şi şti că s-ar putea s-o pierzi pentru totdeauna. Atunci pui la treabă toate persoanele din jurul tau , romantismul pe care ai încercat să-l sufoci vreme de-atatea luni ...explodeaza , tandreţea căreia i-ai oferit somnifere se trezeşte şi-ş spune : Bine-ai revenit in lumea celor treji. Daruirea pe care nu ai vrut s-o areţi , respectul care de cele mai multe ori lăsa de dorit ... se transformă in profundă preţuire. Florile pe care ai fost stânjenit să i le oferi , acum se transformă în adevărate florării pe care le adăposteşti sub veranda casei sale. Telefonele de „Bună dimineaţa” si „Noapte bună” ... pe care în trecut ai evitat să le dai , acum vin cu duiumul ... ai vrea să vorbeşti cu ea zi şi noapte. Dacă înainte , voiai ca tu să deţii controlul într-o conversaţie , tu să fi cel care vorbeşte mai mult .. acum îi cedezi ei această oportunitate. Ai vrea să-i auzi vocea ne-ncetat , parfumul ei să fie impregnat în hainele tale , atingerea fină a mâinii ei pe faţa ta ai vrea să dureze o eternitate , îmbrăţişarea ei secătuită de putere ai vrea s-o poţi avea şi-n vis.
Adevărata dragoste e-atunci când şti că acel ceva poate fi pierdut! Atunci înveţi să iubeşti si să fi iubit mai presus de raţiune!

Revelaţie

ce sunt eu Doamne ? ca sa te uiti la mine, o carpa terfelita...
pe cand eram jos in pacat , Te uitai la mine si m-ai facut copil al Tau, m-ai iubit si inca ma iubesti...
mi-ai aratat de atatea ori prin semne, dar eu am fost prea orb ca sa vad asta..
m-ai trecut prin incercari , si ai fost deasemenea alaturi de mine , dar eu m-am incapatanat sa Te simt, sa Te aud, sa Te vad...
mi-ai scos in cale prieteni minunati si eu ma foloseam de ei pana ce m-au abandonat toti , si am ramas singur ,
atunci am strigat din nou la Tine si Tu te-ai indurat de mine si m-ai scos inca o data din groapa mocirlei...
m-ai imbracat in haine noi , desi inca in sufletul meu era probabil cea mai mare dezordine de sentimente si de ganduri..
mi-ai scos din nou in cale un prieten, ce de data aceasta nu m-a parasit, indiferent cat de incapatanat eram, mi-ai tranformat viata complet prin el
mi-ai vorbit din nou dar acuma Te aud , si mi-ai aratat ca dragostea Ta este o dragoste mai presus de ratiune ...

Mesaj de adio...

Sunt obosita , probabil foarte obosita. Ochii ma dor , incep sa-mi lacrimeze. Lacrimatul nu e premeditat de nici o alta imprejurare sau stare , ci doar de oboseala. Gandurile mele alearga in zig-zag , alteori nu gandesc deloc ... imi creeaza senzatia unei gauri negre , care e gata gata sa-i inghita pe toti , daca s-ar putea materializa. Totusi , acesta nu e cel mai rau lucru ... cel mai rau, de neintels , obsedant , dureros ... e ca toate imprejurarile , vorbele , gesturile celorlati , natura , tin sa-mi aminteasca de tine. Prin urmare , gandurile mele graviteaza in jurul fiintei tale. De-ai stii ca aproape in fiecare noapte , zi , ora ... poate chiar minut , esti inconjurat de interes , atentie si poate chiar curiozitate . De-ai stii asta ai ramane acelasi , n-ai schita nimic ... nici macar surprindere. Stii de ce , pentru ca esti superficial , nu-ti dai deloc silinta sa intelegi oamenii , trairile de care se impiedica in drumul lor spre absolut. Daca cineva isi manifesta sentimentele , nu neaparat prin contact fizic , o imbratisare sau orice altceva ...ramai stupefiat , uimit oarecum. Daca iti scrie un "ravas de iubire" , tu in loc sa apreciez gestul si sa radiezi de incantare incepi sa condamni si sa fii sarcastic , spunand :"Exceptional , cred ca astazi nu te simti prea bine. Ai mancat cumva , ceva ce nu ti-a priit?" Halal abordare in fata exprimarii sentimentelor de iubire. Sincer , asa zisul tau atac e de-a dreptul abject. Daca aceasta va fi manifestarea ta fata de toti oamenii , risti sa-i pierzi. Risti sa-i indepartezi si sa-i ajuti sa devina introvertiti , risti sa te ranesti cu propriile arme , risti sa mananci din mancarea pe care tocmai tu ai otravit-o. Te rog doar atat , nu te eschiva cand o sa-ti dai seama ca cei ce te iubesc sunt mai mult decat rezervati in a ti-o arata. Sa nu fi nemultumit atunci cand nu o sa mai ai parte de biletelele parca uitate pe frigider , in bordul masinii sau intr-unul din buzunarele camasii tale. Biletele ce-ti aduceau pe-un colt de frunza o-mbratisare , un pupic ... si alteori , pe-o petala de papadie , scrijelit cu mainile tremurande cel mai sincer TE IUBESC , pe care cineva ti l-ar putea spune.
P.S. : Ti-am spus , ti-am aratat , ti-am scris ... ti-am dovedit ca-mi pasa. Dar ai respins, ai dat la o parte totul ... gandindu-te :"Detalii , detalii si iar detalii." Stii , asta e ironia sortii.
P.S 1 : In alergarea ta nebuna dupa implinire , satisfactie , bani si poate chiar iubire ... ai uitat sa privesti in adancul inimii tale si sa-ti dai seama ca atunci , candva am insemnat ceva pentru tine. Defapt nu cred ca ai uitat , te-ai lasat ademenit de altceva doar pentru a uita.
P.S 2 : Concluzie: E destul de tarziu sa-ncerci sa mai repari ceva , sa spui ca faci si dregi si ... nici tu nu mai sti. Am ales sa spun "destul de tarziu" , pentru ca daca as spune "prea tarziu" n-ai mai avea alternativa , dar asa ... ( e mult prea egoist ce-as vrea sa spun) .