Rutina, hoţul de suflete

Ne târâm existenţa prin gropile pline de mocirlă ale acestui pământ efemer. Tragem după noi greutăţi colosale care ne zdrobesc umerii şi ne rănesc palmele. Facem toate astea pentru că aşa am ales noi, pentru că deja ne-am acomodat cu ele.

Ne-am obişnuit ca duminică dimineaţa să ne îmbrăcăm elegant şi să mergem la biserică. Mecanic ne ridicăm, împreunăm mâinile şi rostim o rugăciune formală. "Doamne, îţi mulţumim că în această dimineaţă putem fi în casa Ta de rugăciune." Toţi o spunem, dar nu toţi o simţim. Eşti cu adevărat mulţumitor că poţi sta în părtăşie cu fraţii tăi?

Automat ne deschidem gurile şi cântăm până ce simţim că ne explodează plămânii. E aceasta adevărata închinare? Asculţi fiecare vers, îl pui în practică sau doar îţi încălzeşti corzile vocale?

Instinctiv ascultăm predica, în caz că nu găsim altceva mai bun de făcut. Deschidem Biblia la pagina cutare, ne plimbăm ochii pe pagină, dar habar nu avem care era tema textului. Răspundem cu "amin" şi "aleluia" pentru că ne-am obişnuit, pentru că astfel îi dăm predicatorului senzaţia că suntem ochi şi urechi.

Ne-am obişnuit să ne îmbrăţisăm doar cu braţele. Ne-am obişnuit să ne sărutăm doar cu buzele. Am uitat cum e să ne îmbrăţişăm cu inima, cu ochii şi cu sufletul. Am uitat cum e să ne sărutăm prin fiecare vorbă, prin fiecare gest.

Maşinal le spunem altora că îi iubim. "Te iubesc" devine sinonim cu bună ziua şi pierde un procentaj foarte mare din semnificaţia reală pe care ar trebui să o aibă. Te iubesc cu jertfire, cu dăruire, cu lacrimi, cu zâmbete, cu toată viaţa mea nu mai există. Se pare că s-a evaporat odată cu înaintarea timpului.

Putem face ceva ca toate acestea să se schimbe? Putem da la o parte obişnuinţa şi să lăsăm neprevăzutul să-şi facă loc în viaţa noastră. Putem uita de rutină şi să mergem la biserică ca şi cum mâine ni s-ar lua dreptul de a o face? Am putea cânta din inimă, crezând că mâine vom fi nevoiţi să renunţăm la corzile vocale? Putem asculta predica şi cuvintele încurajatoare asemeni surzilor care şi-ar dărui orice alt simţ doar pentru a auzi?

În fiecare zi poţi spune "Te iubesc" cu un fior sublim, cu o lacrimă vărsată pentru cel drag, cu o mână întinsă. Spune "Te iubesc" ca şi cum ţi-ai dori să le oferi altora Dumnezeul pe care tu l-ai descoperit. Spune "Te iubesc" ca Dumnezeul tău să strălucească în cuvintele tale.