Mulţumirea e pacea sufletului. Mulţumirea e abandonare a fiecărei griji şi îmbrăţişare a fiecărui lips fără murmur. Să fii mulţumit înseamnă să şti cum trebuie să cânţi atunci când barca ţi-e cuprinsă de furtună, să şti să te ridici când ciocanele diavolului te-au doborât. Mulţumirea e o artă care îşi pictează tablourile zilnic. Uneori sunt pline de culoare, alteori acceptă doar negrul. Aşa e şi-n inimile noastre. Când nu ştim să ne plecăm genunchii zgribuliţi în mulţumire, tablourile inimii sunt negre, hidoase. Atunci când ne-am ridicat mâinile crăpate de durere şi le-am unit cu Cerul, tablourile încep să se coloreze fiindcă inima simte prezenţa divinului. În ce nuanţă se pictează tabloul tău?
Unii consideră că totul li se cuvinte şi li se pare absurd să spună mulţumesc pentru un pahar de apă sau pentru bucăţica de pâine pe care o mănâncă în fiecare dimineaţă. Nimic nu ni se cuvine ci toate acestea sunt harul Cerului revărsat peste noi. Ai avut astăzi puterea să mulţumeşti doar pentru o bucată de pâine? Alţii cred că totul e împotriva lor şi au impresia că se pot lupta cu Dumnezeu. Atunci când boala îi sufocă ridică degetul spre Cer şi îl acuză. Îşi scutură sufletul din cauza frământării şi ochii le varsă lacrimi ce ar vrea să se transforme în răzbunare. Când sunt gata să accepte durerea, să se obişnuiască cu încercarea şi în final să împreuneze mâinile pentru mulţumire, atunci greutatea pare mai uşoară şi inima începe să vadă simfoniile în care Cerul se desfată. Care dintre unii şi alţii eşti?
Vreau să facem Cerul să tresalte şi îngerii să aplaude, vreau să-L văd pe Dumnezeu cum revarsă untdelemn ca să ne îmbălsămeze cu har . Vreau ca pe inimile noastre să fie scris dor de Paradis, de aceea haideţi să învăţăm astăzi cum trebuie să spunem „Mulţumesc”.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Poţi să-mi vorbeşti, fiindcă-mi place să ascult!