duminică, 16 septembrie 2012

Doar iubind te faci frumos!

Când ţi-e lene de mori şi parcă te plictiseşti timpul se împiedică în propriile secunde şi minutele se poticnesc asemenea unui copil ce învaţă să păşească. Ai vrea să-i spui timpului să se oprească doar ca să nu-ţi mai măsoare lipsa chefului de viaţă. Lucrurile se schimbă când stai în dreapta omului pe care-l iubeşti. Atunci acele ceasornicului se învârt ameţitor, asemenea unui montagne russe lipsit de control. Ţi-ai dori să îi spui – timp există, dar lasă-mă să muşc din tine doar atunci când vreau să mă despart de trupul acesta de carne. Suntem limitaţi de timp, dar totuşi e aşa de mult încât nu ştim ce-ar trebui să facem cu el. De ce sunt oamenii nemulţumiţi de ceva ce au atât de mult şi totuşi atât de puţin ?


Am devenit insensibili şi zgârciţi. Suntem nişte marionete extrem de triste, jalnice şi demne de milă. E bine că există ceva ce încă ne poate schimba. Acel ceva e omul de lângă noi, e omul care doar zâmbind ne fură un zâmbet. Ne ridică atât de sus colţurile buzelor încât nu le mai putem lăsa aplecate. Prin el totul capătă alte proporţii. Chiar şi oamenii se fac mai frumoşi. Atât de frumoşi de parcă ar avea raze de soare în priviri. Te schimbi pentru că ochi-ţi strălucesc ca luceferii şi mâinile leneşe merg acum să-i ajute pe cei căzuţi să se ridice. Picioarele-ţi amorţite merg acum să-i susţină pe cei ce nu mai pot sta drepţi. Iubind te schimbi şi doar schimbându-te arăţi cât iubeşti.


Când te rogi rămân pe podea-ţi urmele genunchilor, fiindcă pe umerii tăi apasă greutatea binecuvântării. Te ridici cu ochii în lacrimi şi gându-ţi rosteşte « N-am merite, dar îţi mulţumesc pentru el ! » Rugăciunea capătă altă savoare şi mulţumirea e mai bogată cu fiecare zi petrecută lângă el. Iubind înveţi să mulţumeşti în toate şi mulţumind te faci mai mult om cu suflet, om de suflet.


Iubind îi schimb pe alţii şi alţii mă schimbă. Iubind mi-am clădit propriul colţişor de Rai. Iubind am devenit un om frumos. Iubind m-am pierdut regăsindu-mă cu un suflet mai sincer şi mai proaspăt. Iubind am vărsat cascade de lacrimi care o să-mi fie cândva diamante la mâini şi la picioare. Iubind mi-am dăruit tot sufletul fără ca vreodată să mă fi simţit goală sau săracă. Iubind am iubit şi iubesc ceea ce alţii nu credeau că poate fi vreodată iubit.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Poţi să-mi vorbeşti, fiindcă-mi place să ascult!